Care este psihologia dependentului de alcool și jocuri de noroc

Sănătate

La Clinica Rezidenţială Aliat din Suceava se face recuperare cu cei care au avut şi au diverse dependenţe. Iată ce spun doi dintre cei care au trecut pe acolo.

„Când nu beam, simţeam inhibiţie…“

„Am început să beau alcool după ce am terminat facultatea şi am mers la locul de muncă – un  dispensar medical comunal într-o zonă viticolă. Azi – unul, mâine  –altul, am intrat în anturajul iubitorilor de alcool.


Aveam 26 de ani şi o construcţie fizică bună. La început simţeam bună dispoziţie, un alt chef de viaţă, mai ales când eram înconjurat de alţi prieteni.

Eram mai vorbăreţ, mai descătuşat, mai zâmbitor, mai iubitor cu toată lumea şi cu femeile! Când nu beam, simţeam inhibiţie, mă retrăgeam în turnul meu de fildeş.

Dar, în urmă cu vreo doi ani, am constatat cum consumul îndelungat a dus la distrugerea şi atenuarea bucuriilor şi frumuseţii vieţii. Am reuşit să reduc alcoolul cantitativ, iar de un an am «uitat» de el.

Recuperarea decurge bine, fac terapie. Cred că am făcut mulţi paşi pozitivi în schimbarea caracterului şi a conduitei mele. Am înlocuit nevoia de consum cu alte bucurii şi emoţii pozitive: dragoste, iubire, mâncare şi iubire, din nou.

Dacă mai cad? Poate că da, poate voi mai bea. Dar nu cred. Mă voi adresa din nou echipei de la Aliat, care m-a ajutat să renunţ la băutură. Am reuşit să înlocuiesc alcoolul cu alte activităţi plăcute: mişcare, sport, citesc literatură.“

 

„M-am apucat de jocuri de noroc pentru că nu aveam o ocupaţie“

„M-am apucat de jocuri de noroc pentru că nu aveam o ocupaţie. Eram plictisit. Dar nu mai fac asta, cel puţin după recuparea de la clinică. Sper că nu mă mai apuc… Am activităţi mult mai importante de făcut.

Lipsa de ocupaţie m-a dus acolo; câteodată, evadarea din lumea mea; de multe ori lipsa banilor mulţi din buzunar. Acum mi-am dat seama că nu am nevoie de asta. Când jucam, nu îmi păsa de nimeni, simţeam entuziasm.

Când nu jucam, nu o făceam pentru că aveam alte activităţi de făcut şi eram concentrat la ce făceam. Nu simţeam stări de agitaţie sau nelinişte. Când am realizat că e grav? Când ultima sumă pierdută a fost foarte mare.

Acum fac terapie. Recuperarea decurge bine, sunt optimist. Până acum nu am avut niciun gând sau nevoie să joc, chiar dacă am avut timp liber şi altădată îl ocupam cu jocurile.

Dacă recad în patima asta, trebuie să-mi amintesc cât de mult am luptat cu adicţia. Şi să-mi amintesc de urcatul pe munte, coborâtul de sus şi de întrebarea, ce ar fi să urcam din nou?“.



 
 


Taguri: dependentului, NOROC, JOCURI, care, și, de, psihologia, este, alcool
 



Mai multe noutati


690
Cautare
Categorii
Relații
Sănătate
Frumusete
Dieta & Fitness
Vedete
De ce?
Mai multe
loading...